14. Editarea interactivă a datelor de intrare și substituții în istoric

Anumite versiuni ale interpretorului de Python ne permit editarea comenzilor introduse (în linia de comandă), respectiv reluarea execuției unora din itemii listei de comenzi a istoricului (sesiunii de lucru și nu numai; calitate denumită, generic, substituții în istoric, de la englezescul history substitution), aidoma celor puse la dispoziția utilizatorului de către facilitățile disponibile în interpretoarele de comenzi Korn și GNU Bash. Mecanismele software sunt implementate pe baza bibliotecii GNU Readline, în care utilizatorul își poate alege stilul de editare (din setul celor acceptate). Această bibliotecă are documentație proprie (bogată), pe care nu o vom reproduce aici.

14.1. Completări din tabulator și editarea istoricului

Completarea numelor de variabile și de module este activată automat la pornirea interpretorului (de Python), așa că, prin apăsarea tastei Tab (tabulatorul), va fi invocată funcția de completare; ea va căuta în lista numelor de instrucțiuni Python, în cea a numelor de variabile locale în viață, respectiv în cea a numelor de module accesibile. În cazul unor expresii cu punct precum șir.exe, expresia va fi evaluată până la acel '.' de final, după care îi vor fi propuse utilizatorului completări folosind atributele obiectului construit ca rezultat al căutărilor. Țineți seama de faptul că, dacă numele unui obiect care a implementat metoda __getattr__() este parte din expresia căutată, atunci se poate întâmpla să fie executat și cod din aplicația la care lucrați. Configurația prestabilită (a unei instalări tipice a sistemului Python) face ca istoricul activităților dumneavoastră în linia de comandă să fie salvat într-un fișier intitulat .python_history, fișier situat în directorul dumneavoastră de utilizator. Astfel, acest istoric vă va fi disponibil la următoarea sesiune de lucru interactiv cu interpretorul (de Python).

14.2. Alternative la interpretorul interactiv

Această caracteristică (de a fi interactiv a interpretorului) constituie un uriaș pas înainte față de versiunile anterioare ale interpretorului (de Python); cu toate acestea, mai avem dorințe de îndeplinit: ar fi foarte bine dacă ni s-ar putea indica indentări potrivite atunci când trebuie să continuăm o linie de cod pe rândul următor (dat fiind că parserul știe când un simbol (de la englezescul, ca jargon informatic, token) INDENT este cerut pentru a continua). Mecanismul de completare (a numelor, șamd.) ar putea întrebuința (într-un atare scop) tabela de simboluri a interpretorului. O comandă pentru verificarea (ori măcar sugerarea) închiderii unei paranteze deschise, a unor ghilimele șamd., ar fi, cu siguranță, de folos.

O alternativă (la interpretorul de Python actual) este cea oferită de un interpretor interactiv avansat, disponibil de destul de mult timp, care se numește IPython, interpretor capabil de completări din tabulator, de explorare a obiectelor și de o administrare sofisticată a istoricului. În plus, el poate fi personalizat în privința punctelor-cheie, respectiv scufundat în codul altor aplicații. Asemănător lui este și mediul interactiv extins intitulat bpython.